verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză miner. Confer italiană minare.
Definiții
- (v.tranz.) a așeza, a pune explozibile, mine pe uscat sau în apă; a depune o încărcătură de exploziv într-o clădire, la un pod etc. în scopul aruncării lor în aer.
- (despre ape) a săpa, a roade un teren.
- (fig.) a slăbi, a distruge (cu încetul).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | mina | minau |
Sinonime: 3: măcina, distruge, nimici
Antonime: demina
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru mină.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din franceză mine.
Definiții
- loc subteran cu zăcăminte de substanțe minerale utile; complex de lucrări, de instalații în subteran și la suprafață, destinate exploatării, cu ajutorul puțurilor și galeriilor, a unui zăcământ de substanțe minerale utile.
- armă explozivă care se așază pe pământ sau în pământ, în apă etc. și care explodează la atingere sau la comandă.
- bucată subțire cilindrică sau prismatică de grafit sau din alt material, folosită la confecționarea creioanelor.
- veche monedă grecească de aur sau de argint, a cărei valoare era egală cu o sută de drahme.
- expresie a feței; fizionomie, chip, înfățișare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | mină | mine |
| genitiv-dativ | minei | minelor |
| articulat | mina | minele |