ghimpe
/ˈgim.pe/Etimologie
Origine incertă. Probabil din latină *pŭngŭlum, de unde provine și italiană pungolo (Arch. glott., XIII, 398; Prati 802), și cu schimbare de sufix, pungello (REW 6851). De la *punglu s-a ajuns prin metateză la *glumpu > *ghiumpu (ca în *quaglum > chiag), redus prin disimilație la ghimp(u). Se presupune în general că termenul român derivă din albaneză gjemb, gljimp (Cihac, II, 717; Meyer 140; Philippide, II, 713; Jokl 26-28; Rosetti, II, 117); însă chiar varianta consonantismului albanez dovedește că trebuie plecat de la un etimon romanic în gl-, al cărui rezultat ar trebui să fie diferit în albaneză, confer *glemus > albaneză ljëms, glandis > albaneză ljende. Este evident că albaneză provine din română.
Definiții
- (bot.) fiecare dintre prelungirile tari și ascuțite care cresc pe tulpina, pe ramurile sau pe alte părți ale unor plante; spin.
- (zool.) fiecare dintre țepii care acoperă corpul unor animale (în special corpul ariciului).
- (bot.; pop.) scaiete.
- (art.) numele a două dansuri populare românești; melodie după care se execută fiecare dintre aceste dansuri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ghimpe | ghimpi |
| genitiv-dativ | ghimpelui | ghimpilor |
| vocativ | ghimpe | ghimpilor |
| articulat | ghimpele | ghimpii |
Sinonime: 1: (bot.) spin, aculeu, 2: (zool.) țeapă, 3: (bot.) scaiete, ciulin