fântână

/fɨnˈtɨ.nə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină fontana.

construcție alcătuită dintr-o groapă cilindrică sau prismatică (cu pereții pietruiți) cu ghizduri împrejur, săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă și care servește la alimentarea curentă cu apă în mediul rural; puț.
construcție de zid, de piatră etc. care adăpostește o sursă de apă (venită prin conductă), servind la distribuirea apei sau ca element arhitectonic decorativ (în parcuri, pe străzi etc.).
(reg.) izvor.

„A se uita ca curca în fântână.”Animale
„Fântâna adevărată nu îngheață niciodată.”Înțelepciune și prostie
„Nu căra apă la fântână.”Muncă și lene Înțelepciune și prostie
„În fântâna unde nu-i broască, apa nu-i bună.”Natură Sănătate și boală
„La fântână bună mulți voinici s-adună.”Prietenie și dușmănie Muncă și lene
„Nu tulbura fântâna ce te-a îndestulat.”Prietenie și dușmănie Minciună și înșelăciune
„Ca o fântână fără izvor.”Natură Sănătate și boală
„A scos luna din fântână.”Minciună și înșelăciune
„În fântâna unde nu-i brânză, apa nu-i bună”Mâncare și băutură Natură
„Fântâna puturoasă împinge la vale, toate ale ei șuieră”Natură Vorbă și tăcere
„Fântâna nu îngheață niciodată”Natură
„Nu turbura fântâna ce te-a îndestulat”Prietenie și dușmănie Noroc și soartă
„Ca o fântână fără izvor”Natură
„Sare de la fântână în puț”Noroc și soartă
„Cârceagul merge de multe ori la fântână până se sparge”Timp

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică