dar

Etimologie

Etimologie necunoscută. Opiniile asupra originii acestui cuvânt sunt foarte împărțite. După Pușcariu, ZRPh., XXXII, 112 și REW 2513, din latină de ea re. Crețu 315, Tiktin și Iordan, Dift., 49, pleacă de la *deară < latină de vero; Scriban îl pune în legătură cu sârbă da („însă”). Este evidentă confuzia cu da afirmativ, atât în varianta vulgară da, („dar”) cât și în varianta vulgară dar („da”), folosită uneori de scriitorii moldoveni. Doar(ă), adverb și conjuncție (păi, atunci, funcție interogativă sau consecutivă; învechit, pentru ca, funcție consecutivă; poate, posibil, funcție dubitativă; numai, doar, funcție restrictivă), pare în principal același cuvânt (după Tiktin, doară reprezintă latină *de volat, în loc de *de velit, compunere care nu pare normală, și pe care totuși o admite Scriban; Candrea-Dens., ad 501 și Candrea pleacă de la de hora). Este posibilă o confuzie cu oare, cu funcție interogativă. Se observă astăzi o tendință de a reduce pe doar la dor.

Definiții

1. (arată o opoziție) cu toate acestea, totuși.
2. ci.
3. (arată o piedică) însă.
4. (adaugă o idee nouă la cele spuse mai înainte) mai mult decât atât, cu atât mai mult, darămite.
5. (după o propoziție optativă urmată de o construcție negativă) nicidecum, nici gând.
6. altfel, altminteri.
7. (în propoziții conclusive) prin urmare, așadar, deci.
8. (în legătură cu un imperativ, exprimă nerăbdarea, încurajarea, dojana etc.) ci.
9. (introduce o propoziție interogativă) oare?
10. (înaintea unui cuvânt care de obicei se repetă, întărește înțelesul acestuia)
11. (exprimă surprinderea, uimirea, mirarea)

Exemple

• Nu că zic, dar așa este.
• Ascult, dar nu înțeleg.
• Munte cu munte se întâlnește, dar om cu om.
• Sunt om bun, dar ți-aș arăta eu!
• Revin dar la primele idei.
• Dar deschide odată!
• Dar ce vreți voi de la mine?
• Mă voi apuca serios de lucru, dar serios!
• Dar frumos mai cânți!

Definiții

1. (înv. și reg.) da, așa, astfel.
2. firește, desigur; negreșit.

Etimologie

Din slavă (veche) darŭ („donare”) (Cihac, II, 90; Conev 58; Candrea). Înrudit cu bielorusă дар (dar), bulgară дар (dar), cehă dar, macedoneană дар (dar), poloneză dar, rusă дар (dar), sârbo-croată дар (dar), slovacă dar și ucraineană дар (dar).

Definiții

1. obiect primit de la cineva sau oferit fără plată cuiva, în semn de prietenie sau ca ajutor etc.; cadou.
2. plocon.
3. donație.
4. (bis.) prinos, ofrandă.
5. însușire (cu care se naște cineva); aptitudine, vocație, talent.
6. avantaj, binefacere.
7. (în concepția creștină) ajutor pe care îl acordă Dumnezeu omului; milă, har divin.

Declinare

Sinonime: 1: cadou, 5: aptitudine, talent, vocație, 7: milă