← dar (toate sensurile)

Definiția cuvântului „dar”

dar — substantiv

  1. obiect primit de la cineva sau oferit fără plată cuiva, în semn de prietenie sau ca ajutor etc.; cadou.
  2. plocon.
  3. donație.
  4. (bis.) prinos, ofrandă.
  5. însușire (cu care se naște cineva); aptitudine, vocație, talent.
  6. avantaj, binefacere.
  7. (în concepția creștină) ajutor pe care îl acordă Dumnezeu omului; milă, har divin.

dar — adverb

  1. (înv. și reg.) da, așa, astfel.
  2. firește, desigur; negreșit.

dar — conjuncție

  1. (arată o opoziție) cu toate acestea, totuși.
  2. ci.
  3. (arată o piedică) însă.
  4. (adaugă o idee nouă la cele spuse mai înainte) mai mult decât atât, cu atât mai mult, darămite.
  5. (după o propoziție optativă urmată de o construcție negativă) nicidecum, nici gând.
  6. altfel, altminteri.
  7. (în propoziții conclusive) prin urmare, așadar, deci.
  8. (în legătură cu un imperativ, exprimă nerăbdarea, încurajarea, dojana etc.) ci.
  9. (introduce o propoziție interogativă) oare?
  10. (înaintea unui cuvânt care de obicei se repetă, întărește înțelesul acestuia)
  11. (exprimă surprinderea, uimirea, mirarea)