Etimologia cuvântului „dar”

Etimologie necunoscută. Opiniile asupra originii acestui cuvânt sunt foarte împărțite. După Pușcariu, ZRPh., XXXII, 112 și REW 2513, din latină de ea re. Crețu 315, Tiktin și Iordan, Dift., 49, pleacă de la *deară < latină de vero; Scriban îl pune în legătură cu sârbă da („însă”). Este evidentă confuzia cu da afirmativ, atât în varianta vulgară da, („dar”) cât și în varianta vulgară dar („da”), folosită uneori de scriitorii moldoveni. Doar(ă), adverb și conjuncție (păi, atunci, funcție interogativă sau consecutivă; învechit, pentru ca, funcție consecutivă; poate, posibil, funcție dubitativă; numai, doar, funcție restrictivă), pare în principal același cuvânt (după Tiktin, doară reprezintă latină *de volat, în loc de *de velit, compunere care nu pare normală, și pe care totuși o admite Scriban; Candrea-Dens., ad 501 și Candrea pleacă de la de hora). Este posibilă o confuzie cu oare, cu funcție interogativă. Se observă astăzi o tendință de a reduce pe doar la dor.