cădea
/kə'de̯a/Etimologie
Din latină cadere.
Definiții
- (v.intranz.) a se deplasa de sus în jos datorită greutății, a se lăsa în jos; a pica.
- (fig.) (despre iarnă, ger, seară etc.) a se lăsa, a veni, a se apropia.
- (despre ape de munte) a curge repede.
- (despre dinți, păr, fulgi, frunze etc.) a se desprinde din locul unde era fixat.
- a se lăsa în jos continuând să fie prins; a atârna, a se pleca.
- a se răsturna, a se prăvăli; a se dărâma, a se surpa.
- (determinat prin "în genunchi", "cu rugăminte" etc.) a se așeza în genunchi înaintea cuiva spre a-i cere iertare ori ajutor sau pentru a-i arăta supunere; a ruga pe cineva cu umilință sau cu stăruință.
- (v.intranz.) (fig.) a pieri, a muri (în luptă).
- (despre orașe, poziții strategice etc.) a ajunge în mâna adversarului, a fi cucerit.
- a avea un insucces, a nu reuși.
- (despre guverne, legi etc.) a-și înceta existența, a nu mai fi în vigoare.
- a nimeri din întâmplare, pe neașteptate într-un loc sau într-o situație.
- a se arunca, a se năpusti asupra cuiva.
- a intra în... (sau sub...), a fi cuprins de...
- a se situa, a se afla.
- (la ghicitul în cărți) a se arăta, a se vedea, a reieși.
- (v.refl. unipers.) a reveni cuiva, a se cuveni.
- a ședea bine; a se potrivi.
Exemple
- Am căzut jos.
- Părul cade pe spate.
- A căzut la examen.
- A căzut în extaz.
- Satul cade pe malul Dunării.
- Accentul cade pe prima silabă.
- Partea aceasta mi se cade mie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | cădea | cădeau |
Sinonime: pica, prăbuși, se răsturna, apleca
Antonime: rezista, (se) ridica, supraviețui, ține