Etimologie

Din latină bonus.

Definiții

1. care are calități.
2. care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor.
3. care se achită de obligațiile morale și sociale; corect, cuviincios; frumos, milos.
4. (despre copii) cuminte, ascultător, îndatoritor; care are grijă de părinți.
5. caracteristic omului mulțumit, vesel, bine dispus.
6. care face sau prinde bine; plăcut, satisfăcător, agreabil.
7. (despre mâncăruri și băuturi) gustos, apetisant, ales.
8. bogat, abundent, îmbelșugat.
9. (despre miros) frumos, plăcut, agreabil.
10. liniștit, tihnit, fără griji; fericit.
11. potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-și îndeplinește bine menirea.
12. (despre organele corpului sau despre funcțiunile lor) care funcționează bine.
13. (despre îmbrăcăminte și încălțăminte) care nu este uzat; p. ext. nou, de sărbătoare.
14. de calitate superioară; p. ext. de preț, scump, nou; veritabil, autentic; pur.
15. (despre bani) care are putere de circulație.
16. înzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit.
17. folositor, util; avantajos, rentabil.
18. (în basme și superstiții) prevestitor de bine.
19. zdravăn, puternic, strașnic; considerabil, mare.
20. întreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decât..., și mai bine.
21. (despre legături de rudenie) de sânge, adevărat.
22. (despre prieteni, vecini etc.) apropiat; devotat.
23. nobil, ales.

Exemple

• Viață bună.
• Tată bun.

Definiții

1. ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura existența, bunăstarea.
2. (mai ales la pl.) tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăție, avuție.
3. element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun incorporal).
4. calitate, virtute.
5. rarrezultat, rod, folos.
6. (înv. și pop.) bunic.

Declinare

Definiții

1. (exprimă o aprobare) bine, da, așa, de acord.