bucurie

/bu.kuˈri.e/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din verbul a (se) bucura + sufixul -ie.

Sinonime: 1: desfătare, fericire, mângâiere, mulțumire, plăcere, satisfacție, (înv. și pop.) mulțumită, (înv.) haz, mângâietură

Antonime: durere, întristare, mahnă, necaz, supărare, tristețe

„Bucuria trece repede, dar durerea nu se uită.”Timp Moarte
„Bucuria zboară, durerea înconjoară.”Timp Moarte
„Gând la gând cu bucurie.”Dragoste și iubire Familie
„Nu mai poate de bucurie.”Sănătate și boală Dragoste și iubire
„Vorbe spuse la mânie sunt ca cele-n bucurie.”Vorbă și tăcere — la extrem rezonabilul lipsește
„Șchiopătura oilor e bucuria lupilor.”Animale Natură
„Schimbarea domnilor e bucuria nebunilor.”Înțelepciune și prostie
„Bucuria și acrba sunt două surori care una după alta aleargă.”Noroc și soartă
„Bucuria înșelătoare, Ca rouă trecătoare.”Noroc și soartă Timp
„Lauda mincinosului, bucuria nebunului.”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„Cine seamănă cu lacrimi culege cu bucurie.”Muncă și lene Natură
„Apa tulbure e bucuria pescarilor.”Natură Muncă și lene
„Schimbarea Domnilor e bucuria nebu”Timp
„Gând la gând cu bucurie”Dragoste și iubire
„După bucurie vine întristare”Timp Noroc și soartă

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică