bucura
/bu.ku'ra/Etimologie
Origine disputată. Se presupune o proveniență din latină *vocŭlāre („a striga”), de la vocŭla, („voce”). Este posibilă și o confuzie populară a lui *vocŭlāre, cu *bacchŭlāre, de la bacchāri, („a fi transportat de încântare bahică”), și de aici „a fi beat de bucurie, a jubila”. Alternativ este vorba despre un cuvânt autohton, în legătură cu albaneză bukur („frumos”).
Definiții
- (v.refl.) a fi cuprins de bucurie.
- (v.tranz.) a produce cuiva o bucurie.
- a avea la îndemână.
- (peior.) a încerca să profite de ceva.
Exemple
- S-a bucurat mult de vestea aflată.
- Peisajul îi bucură sufletul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | bucura | bucurau |
Sinonime: 1: îmbucura, 2: desfăta, încânta, mângâia, 3: avea, 4: beneficia
Antonime: întrista, indispune, mâhni, posomorî