șoarece

/'ʃo̯a.re.ʧe/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din latină sorex, soricis, sōrĭcem < de origine defintivă incertă. Poate în legătură cu susurrus sau greacă antică ὕραξ (húraks, „chițcan”). Înrudit cu aromână shoaric, dalmată surco, franceză souris, friulană surîs, italiană sorice, sorcio, napolitană sorece, siciliană surci, sùrici, spaniolă sorce și venețiană sorxe.

Definiții

(zool.) (Mus, mai ales Mus musculus) animal mic din ordinul rozătoarelor, de culoare cenușiu-închis, cu botul ascuțit și cu coada lungă și subțire.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	șoarece	șoareci
genitiv-dativ	șoarecelui	șoarecilor
vocativ	șoarece	șoarecilor
articulat	șoarecele	șoarecii

Sinonime: 1: (zool.) (reg.) paruș, șoacăț

Proverbe & zicători

„A se juca (cu cineva) ca pisica cu șoarecele.”Animale Prietenie și dușmănie — joc discreționar al părții conflictuale mai puternice
„Când pisica nu-i acasă, joacă șoarecii pe masă.”Animale Familie Mâncare și băutură
„Ce naște din pisică, șoareci mănâncă.”Animale Familie Mâncare și băutură
„Pisica de-i râzgâiată, nu prinde șoareci niciodată.”Muncă și lene Animale
„Un munte s-a scremut, și un șoarece s-a născut.”Natură Animale
„Măgura cea gurguiată, n-o doboară vânt vreodată; dar șoarecii o scobesc pe dedesubt, și o găuresc.”Natură Animale
„Cotoiul s-a călugărit, și s-a jurat că nu mai mănâncă șoareci.”Animale Minciună și înșelăciune
„Lupul când îmbătrânește, atunci și șoarecii încalecă pe el.”Animale Timp
„Când mâța nu-i acasă, șoarecii joacă pe masă.”Animale Timp
„Mâța cu clopoței nu prinde șoareci.”Animale Înțelepciune și prostie
„Ce ese din pisică șoareci mănâncă.”Animale
„Gluma pisicii, moartea șoarecilor.”Moarte
„Unde nu este pisică, șoarecii vătaf ridică.”Animale
„La șoarece mare, pisică și mai mare.”Animale
„Plâng și șoarecii când moare pisica?”Animale

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică