zice

Etimologie

Din latină dicere.

Definiții

1. (v.tranz.) a exprima ceva în cuvinte, a spune, a rosti cu voce tare; p. ext. a vorbi.
2. a se adresa cuiva cu cuvintele..., a-i spune.
3. (despre texte) a cuprinde, a scrie, a relata.
4. (reg.) a comunica, a transmite, a face cunoscut.
5. a afirma, a declara; a susține, a pretinde.
6. a promite, a făgădui.
7. a răspunde, a riposta; a invoca.
8. a reproșa, a obiecta.
9. a contesta.
10. a sfătui, a îndemna; a porunci, a ordona.
11. (pop.) a cânta (din gură sau dintr-un instrument); a doini, a hori.
12. a-și da o părere, a se pronunța într-o chestiune; p. ext. a gândi, a socoti, a crede.
13. (la optativ sau la conjunctiv) a avea sau a lăsa impresia că...
14. a se adresa cuiva rostindu-i numele; a numi un obiect cu numele lui; p. ext. a porecli.

Exemple

• Zice-i înainte, nu te sfii!
• Zici numai prostii.
• Ce zic aceste documente?
• A zis următoarea opinie...
• I-am zis tot ce mi-ai spus; le-a zis ultimele noutăți.
• A zis următoarele...
• Zicea că marfa e de bună calitate.
• Mai zi dacă ai ce.
• Frumos, n-am ce zice.
• N-am ce zice, totul a fost perfect.
• Toți vor zice cum vrei tu.
• Așa, numai ca să zică și el că face o treabă.
• Cum se zice pe la voi acestei flori?

Declinare

Sinonime: 1: spune, vorbi, (pop.) cuvânta, glăsui, grăi, 2: rosti, spune, vorbi, (pop.) cuvânta, glăsui, grăi, 3: conține, cuprinde, scrie, spune, 4: comunica, spune, transmite, exprima, formula, pronunța, 5: afirma, declara, mărturisi, pretinde, relata, spune, susține, 6: promite, 8: obiecta, reproșa, spune, 9: contesta, 14: se chema, se numi, se spune

Antonime: tăcea