← înapoi la căutare

turmă

/ˈtur.mə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină turma.

Definiții

grup (mai mare) de oi sau, (p.ext.), de alte animale domestice sau sălbatice, care trăiesc împreună.
(depr.) mulțime, grup (mare) de oameni (în dezordine).
(în limbajul bisericesc) mulțimea credincioșilor.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	turmă	turme
genitiv-dativ	turmei	turmelor
vocativ	turmă	turmelor
articulat	turma	turmele

Proverbe & zicători

„O oaie râioasă molipsește turma întreagă.”Animale Sănătate și boală
„De ai turme mari de oi, ai și turme de nevoi.”Bani și avere
„Cum e păstorul, așa și turma.”Muncă și lene Animale
„L-a luat sărăcia după urmă ca o oaie rătăcită din turmă.”Bani și avere Animale
„Tot lupul cel șchiop mănâncă mieii din turmă.”Animale Minciună și înșelăciune
„Câini ce se înțeleg cu lupii la turma ta, s-o gonești”Animale
„Câinii atunci se satură, când turmele mor”Animale Moarte
„Oaie râioasă toată turma o umple”Animale Prietenie și dușmănie
„A fi ca oaia șchioapă la coada turmei”Animale Înțelepciune și prostie
„Pe unde sunt turme blând”Animale
„De a. turme man de oi”Animale
„O turmă fără câine”Animale
„O turmă și un păstor”Animale
„Bătrânii satului, ca câinii la o turmă”Familie Animale
„Ori să păzești o turmă, ori nevastă tânără”Femeie și bărbat Muncă și lene

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică