trece

Etimologie

Din latină traicere.

Definiții

1. (v.intranz.) a merge fără a se opri, printr-un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a străbate un loc fără a se opri, a-și urma drumul, a fi în trecere pe undeva.
2. (v.intranz.) a merge rânduri-rânduri, formând un convoi, o coloană; a se succeda, a se perinda.
3. (v.intranz.) a merge într-o anumită direcție, spre o anumită țintă, cu un anumit scop.
4. (v.intranz.) (despre ape curgătoare, despre drumuri, șosele etc.) a avea cursul sau traseul prin...
5. (v.intranz.) a se abate din drum pe undeva sau pe la cineva, a face o (scurtă) vizită cuiva.
6. (v.tranz.) (pop.) a ocoli.
7. (v.intranz.) (adesea fig.) a depăși, a merge mai departe de..., a lăsa în urmă.
8. (v.tranz.) a sări, a păși peste un obstacol, peste o barieră, pentru a ajunge dincolo sau de cealaltă parte.
9. (v.tranz.) a străbate un drum de-a curmezișul; a traversa.
10. (v.intranz.) a păși peste cineva sau ceva, călcând în picioare, zdrobind.
11. (v.tranz.) a transporta (dincolo de... sau peste...).
12. (v.tranz.) a atinge un corp, un obiect cu o mișcare ușoară de alunecare pe suprafața lui.
13. (v.tranz.) a petrece prin..., peste..., pe după...
14. (v.intranz.) a se duce într-alt loc, a merge dintr-un loc în altul; a schimba un loc cu altul.
15. (v.intranz.) (fig.) (determinat prin „în cealaltă lume”, „din lume”, „din viață” etc.) a muri.
16. (v.intranz.) a schimba o stare cu alta, o lucrare sau o acțiune cu alta.
17. (v.intranz.) a ajunge la..., a fi transmis (din mână în mână, de la unul la altul, din om în om) până la...
18. (v.tranz.) a da, a transmite ceva.
19. (v.intranz.) a-și îndrepta atenția spre o nouă îndeletnicire, spre un nou câmp de activitate; a începe să se ocupe cu altceva, a se apuca de altceva.
20. (v.tranz.) a introduce, a înregistra, a înscrie (într-un registru, într-o rubrică, într-o clasificare); a repartiza pe cineva undeva.
21. (v.tranz.) a înscrie un bun pe numele cuiva.
22. (v.tranz.) a susține cu succes un examen; a declara reușit, admis; a fi promovat într-o clasă superioară.
23. (v.intranz. și tranz.) a parcurge un drum sau un spațiu limitat, îngust.
24. (v.tranz.) a supune unei operații de filtrare, de cernere, de strecurare.
25. (v.intranz.) a străbate greu un spațiu îngust, a-și face drum (cu greu) printr-un spațiu îngust; a răzbate.
26. (v.intranz.) (fig.) a avea de suferit, de îndurat; a fi supus ia...
27. (v.intranz.) a ieși de partea cealaltă (făcând o spărtură, o tăietură, o deschizătură); a străpunge.
28. (v.intranz.) (rar; despre agenți fizici sau chimici; cu determinări introduse prin prep. „prin”) a pătrunde în întregime prin...
29. (v.tranz.) (despre anumite stări fiziologice) a cuprinde, a copleși pe cineva (fără a putea fi oprit).
30. (v.intranz.) (despre unități de timp) a se scurge, a se desfășura (apropiindu-se de sfârșit).
31. (v.refl.) a lua sfârșit: a nu mai fi actual.
32. (v.intranz.) a dispărea, a pieri (după o bucată de vreme).
33. (v.intranz.) (despre suferințe, necazuri, boli etc.) a înceta să mai existe, să se mai facă simțit să mai acționeze.
34. (v.tranz.) a petrece un timp, o epocă din viață.
35. (v.refl.) (înv.) a se întâmpla, a se petrece.
36. (v.intranz.) a depăși o anumită vârstă, o anumită limită de timp.
37. (v.refl.) a-și pierde vigoarea, frăgezimea tinereții; a îmbătrâni.
38. (v.refl.) (despre fructe) a fi prea copt.
39. (v.refl.) (despre plante) a se veșteji, a se stinge.
40. (v.refl.) (despre anumite materiale) a se consuma.
41. (v.intranz.) a fi mai mare sau mai mult decât o anumită mărime, valoare, cantitate; a depăși.
42. (v.intranz.) a ajunge până dincolo de...
43. (v.tranz.) (înv. și reg.) a depăși limita obișnuită, normală.
44. (v.refl.) (pop.: în forma negativă) a nu putea fi luat în seamă; a nu avea crezare, a nu avea trecere.
45. (v.tranz.) a nu ierta, a nu îngădui.
46. (v.intranz.) a fi considerat..., a fi luat drept...
47. (v.intranz.) (rar) a se transforma, a se preface în...

Declinare