stelă

/'ste.lə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină stella.

monument comemorativ, în formă de mică coloană sau pilastru, construit dintr-un bloc monolit de piatră, de obicei cu sculpturi în relief.

„A vedea stele verzi.”Sănătate și boală Minciună și înșelăciune — durere, în urma unei lovituri
„E ruptă din stele.”Natură Noroc și soartă Femeie și bărbat — Fată frumoasă
„Ca stelele cerului și ca nisipul mării.”Natură Bani și avere
„Sus stele, jos stele”Natură
„Ca stelele cerului și ca nisipul mării”Natură
„Ca picat din stele”Noroc și soartă
„A sta cu dinții la stele”Muncă și lene
„A i se pune stelele drept inimă”Noroc și soartă
„Până stelele apune”Timp Natură
„Ca stelele pe cer”Natură
„Citește în stele și dă în gropi”Înțelepciune și prostie
„Măsoară stelele.”Înțelepciune și prostie
„Căzut din stele.”Noroc și soartă
„A lătra (ca câinele) pe stele”Vorbă și tăcere
„Câte stele pe Bănat”Natură

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică