pune

Etimologie

Din latină pōnere.

Definiții

1. (v.tranz.) a așeza, a instala, a plasa într-un loc.
2. (v.tranz.) a întinde, a expune.
3. (v.refl.) a se depune, a se așterne; fig. a începe, a se ivi.
4. (v.tranz.) a aduce pe cineva într-o situație nouă neașteptată, a face pe cineva să ajungă într-o anumită stare.
5. a așeza, a numi pe cineva într-un rang, într-o demnitate, într-o slujbă; a determina, a fixa locul, ierarhia cuiva între mai mulți.
6. (v.tranz. și refl.) a (se) așeza într-un anumit fel, într-o anumită poziție.
7. (v.tranz.) a atârna, a agăța.
8. (v.tranz.) a face să stea într-un anumit loc, a așeza la locul dinainte stabilit sau cel mai potrivit, a depune la locul lui, a plasa; p. ext. a așeza într-un anumit loc față de alte obiecte de același fel, a aranja, a situa.
9. a planta, a sădi, a semăna.
10. (v.tranz. și refl.) a(-și) așeza pe corp obiectele de îmbrăcăminte necesare; a (se) îmbrăca sau a (se) încălța.
11. (v.tranz.) a depune valori bănești (în păstrare, spre fructificare etc.); a investi valori bănești.
12. (v.tranz.) a fixa, a stabili; orândui, a institui.
13. (v.refl.) (pop.) a se împotrivi, a sta împotrivă.
14. (v.refl. recipr.) a se lua la întrecere, a se măsura sau a se compara cu cineva.
15. (v.refl.) a tăbărî asupra cuiva, a se repezi la cineva.
16. (v.tranz.) a face, a determina pe cineva să execute un lucru; a îndemna; a sili, a obliga.
17. a îmboldi; a asmuți.
18. (v.refl.) (adesea cu determinări introduse prin prep. "pe") a începe o acțiune, a se apuca (cu stăruință) de ceva.
19. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru pune.
20. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru pune.

Exemple

• S-a pus zăpada.
• S-a pus o iarnă grea.
• L-a pus în inferioritate.
• A pune impozite.
• A pune un diagnostic.
• Te pui pentru un fleac!

Declinare

Sinonime: (fam. fig.) se așeza, se așterne, culca

Etimologie

Din latină *pulleus (= pullus).

Definiții

1. (de obicei urmat de determinări care indică specia) pasăre, de la ieșirea din ou până la maturitate.
2. (spec.) pui de găină; carnea gătită a acestei păsări.
3. (p.gener.) orice animal de la naștere până la maturitate.
4. ou sau larvă de insectă.
5. copil.
6. (fam.; adesea la voc.) termen de dezmierdare folosit când vorbești cu sau despre un copil ori cu sau despre bărbatul iubit.
7. (urmat de prep. „de”, care introduce un nume de obiect, dă acestuia valoare de diminutiv)
8. (urmat de prep. „de”, care introduce diverse nume, conferă acestora valoare de superlativ)
9. plantă tânără, puiet; ramură tânără care crește din rădăcina sau tulpina unei plante; mlădiță, lăstar.
10. (spec.) vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului; copileț.
11. (pop.; la pl.) cusătură decorativă măruntă în formă de cruciulițe pe pieptul, pe poalele și pe mânecile cămășilor țărănești.
12. (reg.) puncte de altă culoare pe fondul unei țesături; picățele.
13. ambarcație mică cu vâsle, folosită pentru anumite servicii la bordul vaselor mai mari.
14. (ist.) puișor (veche monedă austriacă de argint, care a circulat și în țările române).

Exemple

• Pui de mămăligă
• Pui de pernă.
• Pui de somn
• Pui de bătaie.

Declinare

Sinonime: 3: copil, (pop.) făt, 9: mlădiță, lăstar, 10: copileț

Definiții

1. (de obicei repetat) strigăt cu care se cheamă puii sau alte păsări de curte.

Etimologie

Din pui.

Definiții

1. (v.tranz.) (reg.; despre păsări) a face pui.
2. rarforma de persoana a I-a singular la prezent pentru pune.
3. rarforma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru pune.
4. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru pune.
5. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru pune.

Declinare

Sinonime: copili, face, făta, împerechea, împreuna, încrucișa, înfrăți, naște, 1-2: pun