← înapoi la căutare

pomeni

/po.meˈni/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din pomană.

Definiții

  1. forma de plural nearticulat pentru pomană.

pomeni

/po.meˈni/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din slavă pominĕti.

Definiții

  1. (v.intranz. și tranz.) a aminti de cineva sau de ceva (în treacăt), fără a insista; a aduce (intenționat) vorba despre cineva sau despre ceva.
  2. (v.refl. impers.) a se menționa lucruri, fapte a căror amintire se transmite (oral sau în scris) din generație în generație.
  3. (v.tranz. și intranz.) a ține minte, a-și aduce aminte, a-și aminti.
  4. (v.tranz.) (înv. și pop.) a aniversa, a comemora, a sărbători.
  5. (v.tranz.) a apuca să vezi ceva (important), a trăi în timpul unui eveniment sau într-o anumită perioadă.
  6. (v.tranz.) a vedea sau a întâlni o persoană, un fenomen, o situație.
  7. (v.refl.) a se afla, a se vedea (pe neașteptate) în fața cuiva sau a ceva care provoacă surpriză sau uimire, ori într-o situație neașteptată.
  8. (v.tranz.) (în ritualul creștin) a rosti numele cuiva în cadrul unui serviciu religios, pentru a atrage harul divinității asupra lui, pentru a obține iertarea păcatelor lui etc.
  9. (v.refl. și tranz.) (pop.) a (se) trezi din somn.

Exemple

  • Mă va pomeni de bine.
  • Unde s-a mai pomenit așa ceva?
  • Așa ceva nu s-a mai pomenit.
  • S-a pomenit încolțit de creditori.
  • A pomeni morții.

Declinare

CazSingularPlural
verbpomeneapomeneau

Sinonime: 1: aminti, 2: menționa; se aminti, se cita, 3: (-și) aminti, 4: aniversa, comemora, sărbători, 5: (fig.) apuca, 6: se întâmpla, (reg.) se da, 7: se afla, se găsi, se trezi, se vedea, 8: (bis.) comânda, 9: (se) trezi

pomană

/po'ma.nə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din slavă pomĕnŭ („memorie”).

Definiții

  1. dar, danie, ofrandă făcute cuiva și servind, potrivit credinței creștine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului.
  2. (fam.) ocazie binevenită, rară, extrem de avantajoasă (sub raport material).
  3. (în ritualul creștin) praznic care se face după o înmormântare sau după un parastas și la care de obicei se dăruiesc (săracilor) diverse obiecte (ale mortului); (concr.) ceea ce se dăruiește cu acest prilej.
  4. parastas.

Exemple

  • Trăiește din pomana altora.
  • Pomană de după înmormântare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpomanăpomeni
genitiv-dativpomeniipomenilor
articulatpomanapomenile

Sinonime: 1: binefacere, milă, milostivire, (înv. și pop.) milostenie, 2: chilipir, 3: (bis.) praznic, (înv. și reg.) prinos, (reg.) comând, comândare, 4: parastas

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică