verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din slavă platiti („a lichida”).
Definiții
- (v.tranz.) a achita contravaloarea (în bani sau în natură) a unui bun obținut sau cumpărat, a unei consumații etc.
- a achita un impozit, o obligație etc.
- (v.refl.) a lichida o datorie (morală), a scăpa de o obligație.
- (v.tranz.) a răsplăti cu bani o muncă efectuată, un serviciu prestat etc.; a retribui, a remunera.
- (v.intranz.) a recompensa pe cineva pentru faptele sale.
- (v.intranz.) (pop.) a valora, a prețui, a face.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | plătea | plăteau |
Sinonime: 1: achita, depune, vărsa, 2: achita, 3: retribui, restitui, 4: oferi, 5: prețui, valora
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din slavă (veche) plata.
Definiții
- faptul de a plăti o sumă de bani datorată; achitare.
- sistem, mod după care se plătește.
- sumă de bani dată cuiva pentru munca depusă, drept contravaloare a unui obiect cumpărat, a folosinței unui lucru etc.
- răsplată (morală) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune; pedeapsă care se dă cuiva pentru fapte rele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | plată | plăți |
| genitiv-dativ | plății | plăților |
| vocativ | plată | plăților |
| articulat | plata | plățile |