pară

/ˈpa.rə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină pira.

Definiții

fruct al părului.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	pară	pere
genitiv-dativ	perei	perelor
vocativ	paro	perelor
articulat	para	perele

pară

/ˈpa.rə/

verb?

Etimologie

Din părea.

Definiții

forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru părea.
forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru părea.

Sinonime: 1-2: (rar) paie

para

/'pa.ra/

prefix?

Etimologie

Din neogreacă παρα (pará), franceză para-.

Definiții

element de compunere care înseamnă:
„foarte”, „tare”, „puternic” și servește la formarea unor adjective și a unor substantive.
(depr.) „mult”, „prea numeros” și servește la formarea unor substantive folosite la plural.
element de compunere care înseamnă „apără”, „contra” și servește la formarea unor substantive.

para

/'pa.ra/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din turcă para.

Definiții

monedă divizionară egală cu a suta parte dintr-un leu vechi; mică monedă turcească de argint care a circulat și în țările românești; (astăzi) ban de valoare mică.
(p.gener.) monedă (metalică).
(fam.; la pl.) bani; (p.ext.) avere.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	para	parale
genitiv-dativ	paralei	paralelor
vocativ	para	paralelor
articulat	paraua	paralele

para

/'pa.ra/

verb?

Etimologie

Din franceză parer.

Definiții

(v.tranz.) a evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc.
(v.tranz.) (p.gener.) a reuși să evite, să facă față.

Declinare

Caz	Singular	Plural
verb	para	parau

pâră

/'pɨ.rə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a pârî (derivat regresiv).

Definiții

plângere făcută împotriva cuiva; reclamație.
acuzație, învinuire.
denunț.
calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală.
(înv. și reg.) proces, judecată.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	pâră	pâri
genitiv-dativ	pârii	pârilor
vocativ	pâră	pârilor
articulat	pâra	pârile

pâra

/pɨˈra/

verb?

Etimologie

Din pârî.

Definiții

forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru pârî.

pâra

/pɨˈra/

substantiv?

Etimologie

Din pâră.

Definiții

forma de singular articulat pentru pâră.

Proverbe & zicători

„A face pe cineva de două parale.”Bani și avere — A face cuiva morală foarte aspră
„Ce-ai luat pe mere ai dat pe pere.”Bani și avere Minciună și înșelăciune
„Femeia care zboară ca cioara din par în par.”Femeie și bărbat Animale — ...dacă-i mai ușoară...
„Na parale, dă-mi pastramă!”Bani și avere Mâncare și băutură — Variantă
„Na paraua, dă-mi sarmaua!”Bani și avere Mâncare și băutură — Târg pripit, nechibzuit
„Nici din salcie pere, nici din răchită vișinele.”Natură Înțelepciune și prostie
„Pică pară mălăiață, în gura lui Nătăfleață.”Noroc și soartă Vorbă și tăcere
„Astăzi când are parale mănâncă zaharicale; când se caută mâine, n-are cu ce să-și ia pâine.”Bani și avere Timp
„Pica para mălâiața, să te mănânce Nătăfleață.”Mâncare și băutură Noroc și soartă
„A sta cu para în gură.”Mâncare și băutură
„N-a ajuns pân' la pârâu și și-a ridicat poalele în brâu.”Înțelepciune și prostie
„Are să treacă până atunci multă apă pe pârâu.”Timp
„Plopul nu face pere, nici răchita micșunele.”Natură
„Când a face plopul pere și răchita vișinele, să-ți alin pofta cu ele.”Natură Timp
„Plin de noroc ca broasca de păr.”Noroc și soartă Animale

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică