pământ
/pəˈmɨnt/Etimologie
Provine din latină paumentum < pavimentum. __NOEDITSECTION__
Definiții
- scoarța globului terestru, partea de uscat a globului terestru; suprafața lui (împreună cu atmosfera) pe care trăiesc oamenii și alte vietăți.
- materie din care e alcătuită partea solidă a globului terestru și care este formată dintr-un amestec de granule minerale, provenite din dezagregarea rocilor, și din granule organice, provenite din descompunerea substanțelor organice vegetale sau animale.
- întindere de uscat.
- întindere de teren (cultivabil).
- teritoriu, regiune, ținut; p. ext. țară, patrie.
Exemple
- Și-a sărutat pământul natal.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pământ | pământuri |
| genitiv-dativ | pământului | pământurilor |
| vocativ | pământule | pământurilor |
| articulat | pământul | pământurile |
Sinonime: 1-2: sol, (pop. și poetic) glie, 3: teritoriu, uscat, 4: teritoriu, țară
Antonime: aer