← înapoi la căutare

pământ

/pəˈmɨnt/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Provine din latină paumentum < pavimentum. __NOEDITSECTION__

Definiții

  1. scoarța globului terestru, partea de uscat a globului terestru; suprafața lui (împreună cu atmosfera) pe care trăiesc oamenii și alte vietăți.
  2. materie din care e alcătuită partea solidă a globului terestru și care este formată dintr-un amestec de granule minerale, provenite din dezagregarea rocilor, și din granule organice, provenite din descompunerea substanțelor organice vegetale sau animale.
  3. întindere de uscat.
  4. întindere de teren (cultivabil).
  5. teritoriu, regiune, ținut; p. ext. țară, patrie.

Exemple

  • Și-a sărutat pământul natal.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpământpământuri
genitiv-dativpământuluipământurilor
vocativpământulepământurilor
articulatpământulpământurile

Sinonime: 1-2: sol, (pop. și poetic) glie, 3: teritoriu, uscat, 4: teritoriu, țară

Antonime: aer

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică