← înapoi la căutare

pară

/ˈpa.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină pira.

Definiții

  1. fruct al părului.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativparăpere
genitiv-dativpereiperelor
vocativparoperelor
articulatparaperele

pară

/ˈpa.rə/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din părea.

Definiții

  1. forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru părea.
  2. forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru părea.

Sinonime: 1-2: (rar) paie

para

/'pa.ra/
prefix?Ce este un prefix?Element care se adaugă la începutul unui cuvânt pentru a-i schimba sensul.Ex.: re- (a re-face), ne- (ne-fericit)

Etimologie

Din neogreacă παρα (pará), franceză para-.

Definiții

  1. element de compunere care înseamnă:
  2. „foarte”, „tare”, „puternic” și servește la formarea unor adjective și a unor substantive.
  3. (depr.) „mult”, „prea numeros” și servește la formarea unor substantive folosite la plural.
  4. element de compunere care înseamnă „apără”, „contra” și servește la formarea unor substantive.

para

/'pa.ra/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din turcă para.

Definiții

  1. monedă divizionară egală cu a suta parte dintr-un leu vechi; mică monedă turcească de argint care a circulat și în țările românești; (astăzi) ban de valoare mică.
  2. (p.gener.) monedă (metalică).
  3. (fam.; la pl.) bani; (p.ext.) avere.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativparaparale
genitiv-dativparaleiparalelor
vocativparaparalelor
articulatparauaparalele

para

/'pa.ra/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din franceză parer.

Definiții

  1. (v.tranz.) a evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc.
  2. (v.tranz.) (p.gener.) a reuși să evite, să facă față.

Declinare

CazSingularPlural
verbparaparau

pâră

/'pɨ.rə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a pârî (derivat regresiv).

Definiții

  1. plângere făcută împotriva cuiva; reclamație.
  2. acuzație, învinuire.
  3. denunț.
  4. calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală.
  5. (înv. și reg.) proces, judecată.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativpârăpâri
genitiv-dativpâriipârilor
vocativpârăpârilor
articulatpârapârile

pâra

/pɨˈra/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din pârî.

Definiții

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru pârî.

pâra

/pɨˈra/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din pâră.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru pâră.

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică