opincă

/o'pin.kə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din bulgară опинка (opinka), опинък (opinăk).

încălțăminte țărănească făcută dintr-o bucată dreptunghiulară de piele sau de cauciuc, strânsă pe laba piciorului cu ajutorul nojițelor.
(fig.) (la sg.; cu sens colectiv) țărănime.

„Cu sare și cu smântână și opinca tatii e bună.”Mâncare și băutură Familie
„N-a rupt dracul degeaba opincile până i-a adunat.”Muncă și lene Noroc și soartă
„Opinca din piele groasă se face.”Muncă și lene
„Opincile să se rupă, stăpânul să trăiască.”Muncă și lene
„Cel încălțat cu papuci nu cunoaște pe cel cu opinci.”Bani și avere Prietenie și dușmănie
„Din coadă, opincă”Muncă și lene
„Are gheata și opincile în buzunar”Bani și avere
„Pielea opincii cât de bună”Muncă și lene
„Opinca din piele groasă se face”Muncă și lene
„Opincile să se rupă, stăpânul să trăiască”Sănătate și boală
„Nu mă călca pe opincă”Vorbă și tăcere
„Opinci rupte și zile pierdute”Timp
„Pielea care singur știe unde îl strânge opinca”Înțelepciune și prostie
„Îl strânge opinca”Bani și avere
„A umbla cu opinci de fier”Muncă și lene

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică