nădejde

/nəˈdeʒ.de/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din slavă (veche) nadežda.

încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza; speranță, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor.
(concr.) ceea ce dă încredere, certitudinea că se va realiza dorința cuiva.

„Sărmanul fără nădejde, ca o candelă fără undelemn.”Noroc și soartă
„În nădejdea slugii dai de fundul pungii.”Bani și avere Muncă și lene
„Anul n-ai câștigat; anul ai păgubit; la anul tragi nădejde.”Bani și avere Timp Noroc și soartă
„Când corabia se pleacă, nădejdea de la noi pleacă.”Noroc și soartă
„Înțeleptul făgăduiește și nebunul trage nădejde.”Înțelepciune și prostie Vorbă și tăcere
„Făgăduința domnilor, nădejdea nebunilor.”Vorbă și tăcere Înțelepciune și prostie
„Cu nădejdea trăiești, cu nădejdea și mori.”Timp Moarte
„Trage nădejde ca spânul de barbă.”Vorbă și tăcere
„Trage nădejde ca prepelița de coadă.”Animale
„Trage nădejde ca baba de dinți.”Sănătate și boală
„Trage nădejde ca ursul de coadă.”Animale
„Vicleanul făgăduiește, nebunul trage nădejde.”Minciună și înșelăciune Înțelepciune și prostie
„Ca prepelița de coadă trage nădejde”Animale Noroc și soartă
„Trage nădejde ca ursul de coadă”Animale
„Nădejdea pe fugă, getatea la tufă”Noroc și soartă

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică