locul
/loˈkul/Etimologie
Din franceză locule.
Definiții
- cavitate a unui fruct în care se află semințele.
- forma de singular articulat pentru loc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | loc | locuri |
| genitiv-dativ | locului | locurilor |
| articulat | locul | locurile |