lac

/lak/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din latină lacus.

întindere mai mare de apă stătătoare, închisă între maluri, uneori cu scurgere la mare sau la un râu.
(fig.) cantitate mare de apă sau de alt lichid.
preparat lichid obținut prin dizolvarea într-un solvent volatil a unor rășini, uleiuri sau a altor substanțe și care, întins pe suprafața unui obiect, formează în urma evaporării solventului o pojghiță solidă, dură, care ferește obiectul de influența aerului și a umezelii, dându-i totodată un aspect plăcut.
piele (sau imitație de piele) cu fața netedă, lucioasă, acoperită cu un strat de lac.

Sinonime: 1: (geogr.) (pop.) tău, baltă, 1: vernis, (înv.) vernichiu

„Fă-te frate cu dracul până treci lacul.”Prietenie și dușmănie Noroc și soartă Familie
„Lac să fie, că broaște-s destule.”Natură
„Lac să fie, broaște multe.”Natură Animale
„Unde e lac se adună broaște.”Natură Animale
„A sărit din lac în puț.”Noroc și soartă
„Mă duc să mă înnec, unde-o fi lacul mai sec.”Moarte Noroc și soartă
„Setosul bea apă din orice lac.”Mâncare și băutură Natură
„Unde scuipă un sat se face un lac.”Natură Vorbă și tăcere
„A scăpa de un drac și a da într-un lac.”Noroc și soartă
„Fă-te tovarăș cu dracul până treci cu el lacul.”Prietenie și dușmănie Noroc și soartă
„Picătură cu picătură se face lac.”Muncă și lene Timp
„În lacul mare se adună broaște multe.”Natură Animale
„Lacul din ploaie nu ține.”Natură Timp
„Lac mic, dar lipitori multe.”Natură
„În tot lacul sunt mai multe lipitori ca pești.”Natură

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică