← înapoi la căutare

intrat

/inˈtrat/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din verbul a intra.

Definiții

  1. care a trecut din afară înăuntru.
  2. care a trecut dintr-un loc deschis într-un loc închis.
  3. care are permisiunea de a intra.
  4. care are posibilitatea de a intra.
  5. care are dreptul de a intra.
  6. (înv.) care s-a apropiat de cineva.
  7. care a început să frecventeze o societate.
  8. introdus.
  9. forțat să încapă în ceva.
  10. care s-a asociat cu cineva (în scopul săvârșirii unei fapte reprobabile).
  11. care a îmbrățișat o profesie.
  12. care s-a amestecat într-o afacere.
  13. care își începe participarea la ceva.
  14. care s-a implicat în ceva.
  15. aderat la o organizație, la o asociație.
  16. (despre un obiect ascuțit) înfipt în ceva.
  17. (despre idei) pătruns în conștiință.
  18. care s-a strecurat într-un spațiu închis.
  19. care a ajuns undeva.
  20. (mat.; înv.; despre numere) care se cuprinde de un anumit număr de ori în alt număr.
  21. (despre materiale) care este necesar într-o anumită proporție sau cantitate pentru obținerea unui produs.
  22. care aparține la ceva.
  23. introdus într-o rubrică.
  24. (fin.; despre bani) înscris la rubrica de credit.
  25. (fin.; despre bani) adunat într-un cont.
  26. (despre informații) preluat în memoria calculatorului.
  27. (despre armate) care a ocupat un teritoriu străin.
  28. care a trecut examenul de admitere.
  29. care a ocupat un loc într-o unitate de învățământ.

Sinonime: 8: introdus

intrat

/inˈtrat/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Definiții

  1. rarfaptul de a intra; (concr.) intrare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativintratintrate
genitiv-dativintratuluiintratelor
vocativintratuleintratelor
articulatintratulintratele

intrat

/inˈtrat/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din intra.

Definiții

  1. forma de participiu trecut pentru intra.

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică