fugă

/ˈfu.gə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină fuga.

deplasare cu pași mari și repezi; alergare, goană.
(adverbial; în forma fuga) repede, degrabă.
părăsire grabnică (și uneori pe ascuns) a unui loc pentru a scăpa de o constrângere sau de o primejdie.
înclinare spre axa galeriei a montanților unei armături sau ai unui cadru în formă de trapez.
formă muzicală polifonică pe două sau mai multe voci, în care o melodie expusă de o voce este reluată pe rând de celelalte voci și dezvoltată după legile contrapunctului.

/ˈfu.gə/

verb?

Din fugi.

„După tramvai și după femei să nu fugi niciodată.”Femeie și bărbat Timp
„Fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă.”Sănătate și boală Înțelepciune și prostie
„Fugi de cel ce pupă-n bot, că îți ia din pungă tot.”Bani și avere Prietenie și dușmănie Minciună și înșelăciune
„Pe cel furios în mânie, lesne îl supui, când dulce vei grăi lui, când vei tăcea de tot sau când vei fugi dinaintea lui.”Vorbă și tăcere Înțelepciune și prostie
„A-i fugi ochii.”Vorbă și tăcere
„A vrut să fugă de Stana, și a dat peste Satana.”Noroc și soartă
„Să fugi de omul însemnat ca de dracu.”Înțelepciune și prostie
„La război în coadă, și la fugă în frunte.”Vorbă și tăcere
„Fugii de la naiba și dedei peste dracu.”Noroc și soartă
„De nebun taie poala și fugi.”Înțelepciune și prostie
„Norocul, ori fugi de el, ori dai peste el.”Noroc și soartă
„De omul hursuz taie poala și fugi.”Minciună și înșelăciune Prietenie și dușmănie
„Omului rău dă-i și cămașa și fugi.”Înțelepciune și prostie
„De oameni răi să fugi ca dracul de tămâie.”Înțelepciune și prostie
„De omul rău să fugi mâncând pământul.”Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică