frige

/'fri.ʤe/

verb?

Etimologie

Din latină frigere.

(v.tranz.) a prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie.
(v.tranz. și refl.) a face să sufere sau a suferi o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde.
(despre alți agenți decât căldura; adesea fig.) a provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură).
(v.intranz.) (despre corpuri fierbinți) a iradia căldură mare; a dogori.
(v.refl. fig.) (fam.) a se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș.

Caz	Singular	Plural
verb	frigea	frigeau

Sinonime: 1: prăji, 2: (se) arde, 3: arde

„Ceapa are multe foi și tot degeră la frig.”Natură Înțelepciune și prostie — Călcâiul lui Ahile
„Cine naiba a mai văzut, ...brânză friptă la grătar, domnișoară pe măgar.”Natură Femeie și bărbat Animale
„Cine s-a fript cu ciorba, suflă și-n iaurt.”Înțelepciune și prostie
„Nu "pune mâna", că "te frigi".”Sănătate și boală Înțelepciune și prostie — Dacă furi, te prinde
„A nu face nici cald nici frig cuiva.”Vorbă și tăcere
„Cine s-a fript la ciorbă, suflă și în iaurt.”Înțelepciune și prostie
„Dacă te frigi, încăilea să te frigi cu o ciorbă bună.”Mâncare și băutură
„Parcă mănâncă numai ciuperci fripte.”Mâncare și băutură
„Nu se poate, nici de cum. Când frigi să nu iasă fum.”Înțelepciune și prostie
„Omul când n-are ce să mănânce, mănâncă și pui fripți.”Mâncare și băutură Noroc și soartă
„Și mielul bine fript, și frigarea să nu se ardă.”Mâncare și băutură Muncă și lene
„Păsările fripte nu se găsesc în parii gardului.”Muncă și lene Natură
„Nu te atinge că te frige.”Înțelepciune și prostie
„Odată la patruzeci de ani zboară o gâscă friptă. La cincizeci de ani zboară și curcanul.”Timp Noroc și soartă
„Și o gâscă friptă zboară.”Animale

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică