foame
/'fo̯a.me/Etimologie
Din latină famēs.
Definiții
- stare funcțională periodică a organismului care se manifestă prin senzația nevoii de a mânca.
- (fig.) dorință nestăvilită, poftă lacomă.
Exemple
- Mort de foame.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | foame | — |
| genitiv-dativ | foamei | — |
| vocativ | foame, foameo | — |
| articulat | foamea | — |
Sinonime: 1: nemâncare, 2: lăcomie