fir
/fir/Etimologie
Din latină filum.
Definiții
- produs de torcătorie sau de filatură, de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea unor fibre textile; (p.restr.) fibră textilă.
- (fig.) idee, tendință care apare cu consecvență de-a lungul unei acțiuni, al unei opere etc.; mod de desfășurare (neîntreruptă) a unei acțiuni, a unui proces etc.
- sârmă de telefon, de telegraf etc., alcătuită din două, uneori din trei conductoare subțiri, izolate și de obicei răsucite; (p.gener.) orice corp solid în care lungimea este cu mult mai mare în raport cu dimensiunea secțiunii transversale.
- șuviță subțire de aur, de argint etc., de forma unui fir, folosită la cusături speciale de podoabă.
- (urmat de determinări introduse prin prep. „de”) fiecare dintre elementele, de forma unui fir lung și subțire, care alcătuiesc părul, iarba etc.; (p.ext.) exemplar dintr-o specie de plante erbacee de același fel; (în special) floare dintr-o specie de flori de același fel.
- bob, grăunte (de nisip, de mac etc.).
- (fig.) (rar) fărâmă, pic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fir | fire |
| genitiv-dativ | firului | firelor |
| vocativ | firule | firelor |
| articulat | firul | firele |