fier

/fjer/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din latină ferrum.

(chim., defectiv de plural) element chimic, metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, cu proprietăți feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie, cu numărul atomic 26 și simbolul Fe.
(defectiv de plural) mineral care conține fier.
(în limbajul curent) oțel cu un conținut redus de carbon.
(p.ext.) numele mai multor unelte, instrumente, arme etc. sau părți ale lor făcute din oțel ori din fontă.
(la pl.) lanțuri cu care sunt legați deținuții.

„A bate fierul cât e cald.”Timp — despre intervenția în timp util
„Te roade sărăcia precum rugina fierul.”Bani și avere
„Aurul nu se unește nici cu fierul, nici cu oțelul.”Bani și avere Prietenie și dușmănie
„Bate fierul până e cald, că de se va răci, în zadar vei munci.”Muncă și lene Timp
„Cine bate fierul rece, nimic nu folosește.”Muncă și lene Timp
„Fierul rău cât să-l bați e degeaba.”Muncă și lene Bani și avere
„Fierul rău nu se prăpădește.”Bani și avere Noroc și soartă
„A fi de fier și de cretă.”Sănătate și boală
„Oamenii cu știință de carte sunt păsările cu ciocul de fier.”Înțelepciune și prostie Animale
„O făcui cu fierul de la mine.”Muncă și lene
„Parcă ești de unde se taie fierul.”Vorbă și tăcere
„Nevoia frânge fierul.”Noroc și soartă
„Fierul cât de tare, tot se moaie la foc.”Muncă și lene Natură
„Cine umblă cu fier se umple de rugină.”Muncă și lene Prietenie și dușmănie
„Aurul nu se unește nici cu fierul nici cu oțelul”Bani și avere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică