fereastră
/feˈre̯as.trə/Etimologie
Din latină fĕnestra.
Definiții
- deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, al unui vehicul etc. pentru a permite să intre aerul și lumina; ansamblu format dintr-un cadru fix și din cercevele în care se fixează geamuri, montat în deschizătura amintită; ansamblu format de această deschizătură, împreună cu cercevelele care o încadrează și cu geamul fixat în cercevele.
- loc în care se întâlnește un puț de mină cu o rampă subterană.
- (auto) deschidere laterală practicată pe cilindrii motoarelor cu ardere internă al căror mecanism de distribuție este fără supape; prin aceste deschideri se aspiră amestecul proaspăt sau se elimină gazele arse.
- (fig.) (fam.) oră liberă intercalată între două ore de curs în programul zilnic al unui profesor sau al unui student.
Exemple
- Se uită pe fereastră.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | fereastră | ferestre |
| genitiv-dativ | ferestrei | ferestrelor |
| articulat | fereastra | ferestrele |
Sinonime: 1: geam, fantă, 3: (pl.) lumini