← înapoi la căutare

duce

/'du.ʧe/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină dūcĕre.

Definiții

  1. (v.tranz.) a transporta ceva sau pe cineva într-un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și al pune în altul.
  2. a lua pe cineva cu sine spre a-l conduce, a-l îndruma, a-l introduce undeva; a conduce.
  3. (v.intranz.) (despre un drum) a conduce sau a ajunge într-un anumit loc, a da în...
  4. (v.intranz.) (fig.) a avea drept rezultat.
  5. a deplasa pentru a apropia de cineva sau ceva; p. ext. a apropia de cineva sau ceva.
  6. a transmite vești, vorbe, răspunsuri, salutări etc.
  7. a-și petrece viața, zilele etc. într-un anumit fel; a trăi.
  8. a îndura, a suporta, a răbda, a suferi.
  9. a purta războaie, lupte, tratative etc.
  10. a depune, a presta o muncă.
  11. a trage, a trasa linii.
  12. (v.refl.) a merge, a se deplasa, a se mișca, a pleca undeva sau către cineva.
  13. a colinda, a cutreiera (fără țintă).
  14. a pluti pe apă sau a zbura în aer.
  15. (despre vești, zvonuri etc.) a se răspândi, a se împrăștia.
  16. (fig.) a trece; a dispărea.
  17. a muri; a se sfârși.
  18. (v.intranz.) a rezista la...

Exemple

  • Duce copilul la școală.
  • Duce vitele la păscut.
  • O duce de mână.
  • Acesta e drumul care duce spre ...
  • Duce lingura la gură.
  • A duce o corespondență vie cu ...
  • O duce rău.
  • Știu că o duce bine!
  • Duce o perpendiculară.
  • S-a dus la fața locului.
  • Unde te duci?
  • Se duce prin muzee.

Declinare

CazSingularPlural
verbduceaduceau

Sinonime: 1: căra, transporta, 2: conduce, purta, însoți, 3: se îndrepta, merge, 5: deplasa, 6: aduce, transmite, întreține, purta, 7: trăi, viețui, -i merge, 8: suporta, 9: purta, 10: depune, 11: trasa, 1: merge, se deplasa, se transporta, pleca, porni, (pop.) (se) mișca, (înv. și reg.) păsa, 2: colinda, cutreiera, 4: răspândi, 5: trece, 6: sfârși, muri, 1: rezista

Antonime: a duce ≠ aduce, a se duce ≠ sosi, veni, se întoarce, reveni

dus

/ˈdus/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din verbul a duce.

Definiții

  1. rarfaptul de a (se) duce; plecare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativdusduse
genitiv-dativdusuluiduselor
vocativdusuleduselor
articulatdusuldusele

dus

/ˈdus/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Definiții

  1. plecat (fără a se mai întoarce); (p.ext.) mort.
  2. (despre unități de timp și despre acțiuni) trecut, dispărut (pentru totdeauna).
  3. (despre ochi) care este adâncit în orbite (de oboseală, boală, supărare etc.).
  4. (fig.) desprins de realitate; absent, îngândurat.

dus

/ˈdus/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din duce.

Definiții

  1. forma de participiu trecut pentru duce.

duș

/duʃ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză douche.

Definiții

  1. instalație sanitară sau tehnică prin care se asigură țâșnirea reglabilă și concomitentă a mai multor jeturi mici de apă.
  2. ansamblu de jeturi de apă realizate cu ajutorul dușului; (p.ext.) spălare etc. făcută prin acest mijloc.
  3. (fig.) vorbă, veste, întâmplare neașteptată și neplăcută.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativdușdușuri
genitiv-dativdușuluidușurilor
vocativdușuledușurilor
articulatdușuldușurile

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică