substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză douche.
Definiții
- instalație sanitară sau tehnică prin care se asigură țâșnirea reglabilă și concomitentă a mai multor jeturi mici de apă.
- ansamblu de jeturi de apă realizate cu ajutorul dușului; (p.ext.) spălare etc. făcută prin acest mijloc.
- (fig.) vorbă, veste, întâmplare neașteptată și neplăcută.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | duș | dușuri |
| genitiv-dativ | dușului | dușurilor |
| vocativ | dușule | dușurilor |
| articulat | dușul | dușurile |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a duce.
Definiții
- rarfaptul de a (se) duce; plecare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | dus | duse |
| genitiv-dativ | dusului | duselor |
| vocativ | dusule | duselor |
| articulat | dusul | dusele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- plecat (fără a se mai întoarce); (p.ext.) mort.
- (despre unități de timp și despre acțiuni) trecut, dispărut (pentru totdeauna).
- (despre ochi) care este adâncit în orbite (de oboseală, boală, supărare etc.).
- (fig.) desprins de realitate; absent, îngândurat.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru duce.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină dūcĕre.
Definiții
- (v.tranz.) a transporta ceva sau pe cineva într-un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și al pune în altul.
- a lua pe cineva cu sine spre a-l conduce, a-l îndruma, a-l introduce undeva; a conduce.
- (v.intranz.) (despre un drum) a conduce sau a ajunge într-un anumit loc, a da în...
- (v.intranz.) (fig.) a avea drept rezultat.
- a deplasa pentru a apropia de cineva sau ceva; p. ext. a apropia de cineva sau ceva.
- a transmite vești, vorbe, răspunsuri, salutări etc.
- a-și petrece viața, zilele etc. într-un anumit fel; a trăi.
- a îndura, a suporta, a răbda, a suferi.
- a purta războaie, lupte, tratative etc.
- a depune, a presta o muncă.
- a trage, a trasa linii.
- (v.refl.) a merge, a se deplasa, a se mișca, a pleca undeva sau către cineva.
- a colinda, a cutreiera (fără țintă).
- a pluti pe apă sau a zbura în aer.
- (despre vești, zvonuri etc.) a se răspândi, a se împrăștia.
- (fig.) a trece; a dispărea.
- a muri; a se sfârși.
- (v.intranz.) a rezista la...
Exemple
- Duce copilul la școală.
- Duce vitele la păscut.
- O duce de mână.
- Acesta e drumul care duce spre ...
- Duce lingura la gură.
- A duce o corespondență vie cu ...
- O duce rău.
- Știu că o duce bine!
- Duce o perpendiculară.
- S-a dus la fața locului.
- Unde te duci?
- Se duce prin muzee.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | ducea | duceau |
Sinonime: 1: căra, transporta, 2: conduce, purta, însoți, 3: se îndrepta, merge, 5: deplasa, 6: aduce, transmite, întreține, purta, 7: trăi, viețui, -i merge, 8: suporta, 9: purta, 10: depune, 11: trasa, 1: merge, se deplasa, se transporta, pleca, porni, (pop.) (se) mișca, (înv. și reg.) păsa, 2: colinda, cutreiera, 4: răspândi, 5: trece, 6: sfârși, muri, 1: rezista
Antonime: a duce ≠ aduce, a se duce ≠ sosi, veni, se întoarce, reveni