dus (toate sensurile)

Definiția cuvântului „dus”

dusverb

  1. (v.tranz.) a transporta ceva sau pe cineva într-un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și al pune în altul.
  2. a lua pe cineva cu sine spre a-l conduce, a-l îndruma, a-l introduce undeva; a conduce.
  3. (v.intranz.) (despre un drum) a conduce sau a ajunge într-un anumit loc, a da în...
  4. (v.intranz.) (fig.) a avea drept rezultat.
  5. a deplasa pentru a apropia de cineva sau ceva; p. ext. a apropia de cineva sau ceva.
  6. a transmite vești, vorbe, răspunsuri, salutări etc.
  7. a-și petrece viața, zilele etc. într-un anumit fel; a trăi.
  8. a îndura, a suporta, a răbda, a suferi.
  9. a purta războaie, lupte, tratative etc.
  10. a depune, a presta o muncă.
  11. a trage, a trasa linii.
  12. (v.refl.) a merge, a se deplasa, a se mișca, a pleca undeva sau către cineva.
  13. a colinda, a cutreiera (fără țintă).
  14. a pluti pe apă sau a zbura în aer.
  15. (despre vești, zvonuri etc.) a se răspândi, a se împrăștia.
  16. (fig.) a trece; a dispărea.
  17. a muri; a se sfârși.
  18. (v.intranz.) a rezista la...

dussubstantiv

  1. rarfaptul de a (se) duce; plecare.

dusadjectiv

  1. plecat (fără a se mai întoarce); (p.ext.) mort.
  2. (despre unități de timp și despre acțiuni) trecut, dispărut (pentru totdeauna).
  3. (despre ochi) care este adâncit în orbite (de oboseală, boală, supărare etc.).
  4. (fig.) desprins de realitate; absent, îngândurat.

dusverb

  1. forma de participiu trecut pentru duce.

dussubstantiv

  1. instalație sanitară sau tehnică prin care se asigură țâșnirea reglabilă și concomitentă a mai multor jeturi mici de apă.
  2. ansamblu de jeturi de apă realizate cu ajutorul dușului; (p.ext.) spălare etc. făcută prin acest mijloc.
  3. (fig.) vorbă, veste, întâmplare neașteptată și neplăcută.