domn

/domn/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din latină dom (i)nus.

termen de politețe pentru un bărbat.
(fam.; la voc.) termen impersonal de adresare care însoțește de regulă o frază exclamativă, interogativă etc.
soț.
(pop.) orășean.
persoană care are autoritatea, posibilitatea de a face ceva; stăpân.
titlu purtat de suveranii Țării Românești și ai Moldovei; voievod, domnitor; persoană care purta acest titlu.
dumnezeu; isus Cristos.
(la voc.) exclamație, invocație impersonală exprimând mirare, amărăciune, surpriză.

„Căile Domnului sunt necunoscute.”Noroc și soartă Moarte — Soarta, bat-o vina
„Domnul a dat, Domnul a luat!”Noroc și soartă Moarte
„Du-te cu Domnul și să te întorci sub scut.”Noroc și soartă Moarte — Lit. De la război morții erau aduși pe scut
„Eu domn, tu domn, cine să ducă sacul?”Muncă și lene
„Să fii "domn" e o-ntâmplare, să fii "om" e lucru mare.”Înțelepciune și prostie Familie Muncă și lene
„Mare e noaptea, bun e Domnul.”Natură Noroc și soartă
„Domnul fără dreptate ca gardul fără proptea.”Înțelepciune și prostie
„Domnul fără prieteni, ca ostașul fără arme.”Prietenie și dușmănie
„Schimbarea domnilor e bucuria nebunilor.”Înțelepciune și prostie
„Am un frate cât un domn, și un cumnat cât un împărat.”Familie
„Nu mânca eu domnii cireșe din un blid, căci îți aruncă sâmburi în ochi.”Bani și avere Înțelepciune și prostie
„Una spune omul și alta face Domnul.”Înțelepciune și prostie Noroc și soartă
„A fi îmbrăcat ca Domn, și a nu avea minte de om.”Înțelepciune și prostie
„Făgăduința domnilor, nădejdea nebunilor.”Vorbă și tăcere Înțelepciune și prostie
„Să nu mai dea rele Domnul cât poate suferi omul.”Noroc și soartă Sănătate și boală

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică