dobitoc

/do.biˈtok/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din slavă (veche) *dobytŭkŭ („avere, câștig”) (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 168; Cihac, II, 97; Conev 57). Confer bulgară dobituk, sârbo-croată dobitak („câștig”). Confer dobândi și, pentru evoluția semantică, latină pecunia, spaniolă ganado.

Definiții

(înv.) animal patruped (domestic).
(peior.) om care este lipsit de inteligență sau de bun-simț.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	dobitoc	dobitoace
genitiv-dativ	dobitocului	dobitoacelor
vocativ	dobitocule	dobitoacelor
articulat	dobitocul	dobitoacele

dobitoc

/do.biˈtok/

adjectiv?

Definiții

(peior.) care este lipsit de inteligență sau de bun-simț.

Proverbe & zicători

„Nu e locul ci e dobitocul.”Animale Înțelepciune și prostie
„Încearcă-ți dobitocul până unde îi e sorocul.”Animale Timp
„Omul trage la om, și dobitocul la dobitoc.”Prietenie și dușmănie
„După glas cunoști pe om și pe dobitoc.”Vorbă și tăcere Animale
„În fiecare om șade un dobitoc.”Animale Înțelepciune și prostie
„Dobitocul nu știe ce-i norocul.”Animale Noroc și soartă
„Să nu legi gura dobitocului ce treieră”Muncă și lene Animale
„Încarcă-ți dobitocul”Muncă și lene
„Omul trage la om, și dobitocul la dobitoc”Prietenie și dușmănie Animale
„După glas cunoști pe om și pe dobitoc”Vorbă și tăcere Animale
„Dobitocul ia de bici și omul de cuvânt”Animale Vorbă și tăcere
„E un bogat și calic, și un dobitoc să'l”Bani și avere
„Cel biruit de patimi e ca un dobitoc”Animale
„În fiecare om șade un dobitoc”Animale
„Viață fără griji, viață de dobitoc. Vezi să nu dobândești”Sănătate și boală

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică