Etimologia cuvântului „dobitoc”

Din slavă (veche) *dobytŭkŭ („avere, câștig”) (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 168; Cihac, II, 97; Conev 57). Confer bulgară dobituk, sârbo-croată dobitak („câștig”). Confer dobândi și, pentru evoluția semantică, latină pecunia, spaniolă ganado.