substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a da.
Definiții
- faptul de a da; (urmat de determinări introduse prin prep. „la”) efectuare a anumitor operații de prelucrare.
- realitate ca punct de la care se pleacă într-un raționament, într-o discuție; fapt din care rezultă sau se deduc altele; noțiune fundamentală.
- (în superstiții) boală care s-ar datora vrăjilor, farmecelor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | dat | daturi |
| genitiv-dativ | datului | daturilor |
| vocativ | datule | daturilor |
| articulat | datul | daturile |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- pus la dispoziție, oferit; înmânat, transmis, prezentat, dăruit.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru da.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină dare.
Definiții
- (v.t.) a întinde, a înmâna cuiva ceva; a oferi; a pune cuiva ceva la dispoziție, la îndemână, a preda cuiva ceva; a-i face rost de ceva
- a distribui ceea ce revine cuiva ca parte; a atribui, a repartiza cuiva ceva ca sarcină spre executare
- a încredința pe cineva în seama, în paza, în grija, pe mâna cuiva
- a pune pe cineva în posesiunea unui lucru, a preda ceva cuiva; a-i dărui
- a pune pe cineva la dispoziția cuiva
- a renunța la ceva sau la cineva în schimbul a..., a oferi în locul..., a schimba cu...; a oferi, a plăti; a vinde
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | dădea | dădeau |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză dater.
Definiții
- (v.tranz.) a stabili data exactă a unui eveniment sau a unui fapt din trecut.
- (v.tranz.) a pune data pe o scrisoare, pe un act etc.
- (v.intranz.) (cu determinări introduse prin prep. „de la ”, „de” sau „din”) a se fi produs, a se fi făcut, a fi început să existe.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | data | datau |