dara

/daˈra/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din turcă dara.

greutatea ambalajului, a recipientului, a vehiculului etc. în care se păstrează, se transportă sau se cântărește o marfă.

/'da.rə/

conjuncție?

Confer dar.

/'dɨ.rə/

substantiv?gen feminin

Din slavă (veche) dira („gaură, urmă”).

urmă îngustă și continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunțe etc. vărsate; (p.gener.) urmă.
dungă, linie; (spec.) dungă, rază de lumină.

„Mai mare daraua decât ocaua.”Bani și avere Minciună și înșelăciune — despre disproporție în importanța dată unor lucruri, în ansamblu mică
„Mulți câini latră pre urs, dară nici unul nu-l mușcă.”Animale Vorbă și tăcere
„Dară vină și păcatul își găsește vinovatul.”Înțelepciune și prostie
„Revărsatul zorilor nu ține dâră toată ziua”Timp
„A se face dâră prin barbă”Vorbă și tăcere
„Om cu dare de mână”Bani și avere
„Dacă la păr mincinos, dară la grai tot mai vârtos?”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„Când zice că doarme, când zice că curge dâre”Minciună și înșelăciune
„A ajuns în dâra morții”Moarte
„Că dâră n-o pică sânge”Natură
„O casă n-are dară”Familie
„El credea că este păpușe, dară vegu”
„Mai mare daraua”
„Plecai să mă tocmesc, dare-ar Dumnezeu”Bani și avere Noroc și soartă
„Când pleci la drum știi, dară când ai”Timp

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică