cărbune
/kər'bu.ne/Etimologie
Din latină carbōnem sau carbo, carbonis Confer italiană carbone, provensală carbó, franceză charbon, spaniolă carbón și portugheză carvão.
Definiții
- (geol.) rocă combustibilă amorfă, de culoare gălbuie, brună până la neagră, friabilă, formată prin îmbogățirea în carbon (în lipsa oxigenului din aer) a resturilor unor plante din epocile geologice și folosită drept combustibil și ca materie primă în industria chimică și în metalurgie.
- (spec.) material combustibil de culoare neagră, ușor și sfărâmicios, rezultat din arderea incompletă a lemnului sau ca produs secundar la distilarea uscată a lemnului, folosit în siderurgie, drept combustibil etc.; mangal.
- (spec.) creion negru obținut dintr-un lemn de esență foarte moale, carbonizat, folosit la desen, crochiuri, schițe etc.
- (med.) antrax.
- (fitop.) (la plante) tăciune.
- (bot.; reg.; la pl.) (Phyteuma spiciforma și Phyteuma orbiculare) plantă erbacee cu frunze ovale la bază, lanceolate mai sus și flori negre-violacee; spinuță.
Exemple
- Cărbunele este o rocă sedimentară.
- Cărbunele este folosit drept combustibil.
- Plantă atacată de cărbune.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cărbune | cărbuni |
| genitiv-dativ | cărbunelui | cărbunilor |
| vocativ | cărbune | cărbunilor |
| articulat | cărbunele | cărbunii |
Sinonime: 1: (geol.) (fig.) aur negru, 2: (spec.) mangal, 4: (med.) antrax, 5: (fitop.) tăciune, 6: (bot.) (reg.) baraboi, bănică, bănișor, spinuță