creastă

/ˈkre̯as.tə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină crista.

excrescență cărnoasă, de obicei roșie și dințată, sau moț de pene pe care le au la cap unele păsări.
(anat.) proeminență osoasă.
partea cea mai de sus a unui munte, a unei case, a unui copac, a unui val de apă etc.
coamă de acoperiș.

„Printre grâu, mălura crește.”Natură
„Recunoștința e o floare care crește pe mormânt.”Moarte Prietenie și dușmănie Natură
„Unde-s doi puterea crește.”Prietenie și dușmănie — Dacă amândoi trag în aceeași parte
„Buruiana proastă crește și în piatră.”Natură
„Cât de frumos și de măreț crinul în grădină crește, dar cum cade jos îndată se vestejește.”Natură Moarte
„Când mi-o crește iarba în barbă.”Timp Natură
„Pământul te naște, pământul te crește, pământul te mistuiește.”Natură Moarte
„Când o prinde mâța pește, și coada la urs o crește.”Animale Natură
„A crește pielea pe cineva.”Sănătate și boală
„Muma unde lovește carnea crește.”Familie
„Banul ascuns în pământ nici crește, nici rodește.”Bani și avere Muncă și lene
„Părul putrezește, datoria crește.”Bani și avere Timp
„Pe cărarea bătută nu crește iarbă.”Natură
„Frumusețea veștejește, dar înțelepciunea crește.”Înțelepciune și prostie Timp
„Mintea de ar crește pe toate cărările, ar paște-o și măgarii.”Înțelepciune și prostie Animale

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică