carne

/ˈkar.ne/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină carnem < caro, carnis.

nume dat țesutului muscular al corpului omenesc sau al animalelor împreună cu țesuturile la care aderă.
bucată din țesutul muscular al animalelor tăiate, întrebuințată ca aliment.
partea interioară a pielii, opusă feței acesteia.
(bot.) pulpă la fructe.

Sinonime: 1-2: (Transilv.) hanț, 4: (bot.) pulpă

„Cine poate oase roade, cine nu, ...nici carne moale.”Muncă și lene
„La osul cu multă carne trag ciorile.”Animale Bani și avere
„A fi unghie și carne cu cineva.”Prietenie și dușmănie
„A-și pune unghia în carne pentru cineva.”Prietenie și dușmănie
„Nici carnea să arză, nici frigarea.”Mâncare și băutură
„Muma unde lovește carnea crește.”Familie
„A mânca joia post și vinerea carne.”Mâncare și băutură
„Omul îndărătnic și pizmaș ca racul își mănâncă carnea singur.”Animale Înțelepciune și prostie
„Pentru carnea lupului trebuie dinți de câine.”Animale Muncă și lene
„Nu e carne fără oase.”Înțelepciune și prostie Natură
„Spinii carnea ne-o sfâșie”Natură Moarte
„Ca racul își mănâncă carnea singur”Animale Mâncare și băutură
„A crește carnea pe cineva”Sănătate și boală
„Nu mai crește (nu se prinde) carnea pe el”Sănătate și boală
„Își mănâncă carnea de pe el”Sănătate și boală

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică