cânta
/kɨnˈta/Etimologie
Din latină cantare.
Definiții
- (v.intranz. și tranz.) a emite cu vocea sau cu un instrument un șir de sunete muzicale care se rânduiesc într-o melodie, într-un acord etc.
- (despre păsări, insecte etc.) a scoate sunete plăcute la auz. caracteristice speciei.
- (v.intranz. și tranz.) a scrie versuri în cinstea cuiva sau a ceva, a elogia (în versuri) pe cineva sau ceva; a descrie, a povesti ceva în versuri.
- (v.tranz.) (fam.) a îndruga, a înșira vorbe goale.
Exemple
- A cânta o melodie, o doină.
- Cântă din fluier.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | cânta | cântau |
Sinonime: 1: (muz.) executa, interpreta, intona, (pop.) glăsui, spune, viersui, zice, (înv.) glăsi, juca, (muz.) suna
Antonime: vorbi