vorbi
/vor'bi/Etimologie
Din vorbă.
Definiții
- (v.intranz.) a avea facultatea de a articula cuvinte; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenții; a spune, a zice, a grăi.
- (v.tranz.) a rosti cuvinte.
- a se adresa cuiva.
- a se exprima într-o anumită limbă.
- a-și spune cuvântul, a-și exprima voința.
- (fig.) a face dovadă, a adeveri, a atesta, a confirma.
- (fig.) a pleda în favoarea cuiva.
- (v.intranz.) a sta de vorbă; a discuta; a comenta.
- (v.refl.recipr. și intranz.) a se sfătui, a se învoi, a se înțelege.
- (v.intranz.) a face o expunere; a ține un discurs.
Exemple
- N-a vorbit un cuvânt.
- Vorbești numai prostii.
- Îi vorbesc și nu-mi răspunde.
- I-am vorbit ieri.
- Vorbește englezește.
- O imensă cantitate de fapte, care toate vorbesc în același sens.
- Au vorbit despre toate.
- S-au întâlnit și s-au vorbit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | vorbea | vorbeau |
Sinonime: 1: articula, grăi, pronunța, rosti, scoate, spune, zice, (prin Mold.) blești, 2: rosti, spune, zice, (pop.) cuvânta, glăsui, grăi, (înv.) glăsi, (depr.) debita, 3: adresa, 4: exprima, 5: spune, 6: afirma, 7: pleda, 8: conversa, dialoga, discuta, (livr.) se întreține, (rar) convorbi, (pop. și fam.) sfătui, (înv. și reg.) băsădi, (reg.) povesti, (Ban.) turvini, (înv.) vorovi, 10: conferenția
Antonime: tăcea