câine

/ˈkɨj.ne/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din latină canis. Înrudit cu catalană ca, franceză chien, italiană cane, portugheză cão și spaniolă can.

(zool.) (Canis familiaris) animal mamifer carnivor din familia canidelor, probabil descendent al lupului și domesticit de om din timpuri preistorice, folosit pentru pază, vânătoare etc.
(fig.) epitet dat unui om rău, hain.

Sinonime: 1: (zool.) (rar) lătrător

„A pleca câine surd la vânătoare.”Animale Muncă și lene — Nepregătit pentru o acțiune
„Are suflet de câine.”Animale
„Beleaua stă pe capul omului ca păduchii pe câine.”Noroc și soartă Natură Animale
„Brânză bună în burduf de câine.”Mâncare și băutură — Un om inteligent, dar care nu-și face cinste
„Câinele care latră nu mușcă.”Animale Vorbă și tăcere — despre răutate mult trâmbițată
„Câinele fuge de zburătură nu de îmbucătură.”Animale Mâncare și băutură
„Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia.”Animale Moarte Înțelepciune și prostie
„Câinii latră, caravana trece.”Animale Vorbă și tăcere
„Câinii latră, lupul se cacă.”Animale Vorbă și tăcere — despre ignorare
„Ce-i mai bun la om e câinele.”Animale Prietenie și dușmănie — Câinele fiind simbol de răutate
„Dacă vrea să-și înece câinele, țăranul spune că e turbat.”Minciună și înșelăciune Animale Vorbă și tăcere
„Ferește-te de câine mut, așișderea... de om tăcut.”Animale Vorbă și tăcere
„Muncește ca câinele la umbră.”Muncă și lene Animale
„Ne-avem ca câinele cu pisica.”Animale Prietenie și dușmănie — despre o relație antagonistă, dar relație
„Nu mor caii, când vor câinii.”Animale Moarte

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică