← înapoi la căutare

bine

/'bi.ne/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Definiții

  1. ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva.
  2. ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic.
  3. (fil.; art.) obiectul moralei ca știință.
  4. (adjectival; despre oameni) armonios dezvoltat, plăcut la vedere.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativbine
genitiv-dativbinelui
vocativbine
articulatbinele

binele

/ˈbi.ne.le/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din bine.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru bine.

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică