Definiția cuvântului „binele”
binele — substantiv
- forma de singular articulat pentru bine.
binele — substantiv
- ceea ce este util, favorabil, prielnic, ceea ce aduce un folos cuiva.
- ceea ce corespunde cu morala, ceea ce este recomandabil din punct de vedere etic.
- (fil.; art.) obiectul moralei ca știință.
- (adjectival; despre oameni) armonios dezvoltat, plăcut la vedere.