← înapoi la căutare

sui

/suˈi/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină subire.

Definiții

  1. (v.refl. intranz.) a se îndrepta spre un loc mai ridicat, a merge în sus, la deal; a (se) urca.
  2. (v.refl. intranz.) (fig.) a înainta, a avansa, a ajunge până la...
  3. (v.refl. tranz. intranz.) a (se) așeza pe ceva ridicat; a (se) urca, a (se) cățăra.
  4. (v.refl.) a se înălța, a se ridica (în văzduh).
  5. (v.refl.) (despre numere, prețuri, sume) a crește, a urca, a se mări, a se ridica.
  6. (v.tranz.) a face să crească, să sporească.
  7. (v.intranz.) (fig.) (despre glas; p.ext. despre cântăreți) a intona note (din ce în ce mai) înalte; a ridica.

Exemple

  • Suim coasta muntelui.

Declinare

CazSingularPlural
verbsueasueau

șui

/ʃu'i/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Definiții

  1. (reg.) subțire; zvelt; mlădios.
  2. (fam.) strâmb; diform.
  3. zănatic, țicnit; nătâng.

Proverbe & zicători

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică