începe
/ɨnˈʧe.pe/Etimologie
Din latină incĭpĕre.
Definiții
- (v.tranz.) a realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acțiune, dintr-o serie de lucrări sau de acțiuni.
- a lua, a scoate, a consuma prima porțiune din ceva.
- (v.intranz.) (despre stări, fenomene) a se arăta, a se ivi, a se manifesta (cu primele semne).
- (v.intranz. și refl.) a porni.
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru începe.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru începe.
Exemple
- Acțiunea începuse bine.
- A început să mănânce.
- Au început să se certe.
- A început o pâine.
- A început din senin o furtună.
- A început dansul, nunta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | începea | începeau |
Sinonime: 1: (se) apuca, inaugura, iniția, debuta, (se) porni, se pune, arădui, 3: stârni, (înv. și reg.) se scociorî, (fig.) se naște, 4: porni, (înv. și pop.) purcede
Antonime: a se începe: (se) sfârși, (se) termina, a începe: încheia, înceta, termina