vorbă

/vor.bə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Etimologie necunoscută. Poate din latină verbum. Confer slavă (veche) dvorĩba.

cuvânt.
șir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă.
expunere, istorisire, relatare.
convorbire, conversație; discuție, taifas.
schimb de cuvinte în contradictoriu; neînțelegere, ceartă.
mod, fel de a vorbi, de a se exprima.
zicătoare, zicală, proverb, expresie.
îndemn, sfat, învățătură.
părere, convingere; hotărâre.
promisiune, făgăduială; angajament.
înțelegere, învoială; tocmeală; târguială.
zvon; veste, știre, informație.
bârfeală, clevetire; calomnie.
grai, limbă.

Sinonime: cuvânt, afirmație, spusă, zisă

/ˈvor.ba/

substantiv?

Din vorbă.

„A lăsa pe cineva cu vorba-n gură.”Vorbă și tăcere — Semn de dispreț
„Din vorbă se face fapta și din faptă vorba.”Vorbă și tăcere Muncă și lene
„Două vorbe un ban nu fac.”Vorbă și tăcere Bani și avere — Vorbă în zadar
„Fă bine la altul, să vezi tu cum îți auzi vorbe.”Vorbă și tăcere Prietenie și dușmănie
„O mie de vorbe, doi bani nu fac.”Bani și avere Vorbă și tăcere
„Ori te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul.”Vorbă și tăcere
„O vorbă rea rănește mai mult decât o sabie ascuțită.”Vorbă și tăcere
„Pasărea se prinde la grăunțe, iar omul cu vorbă dulce.”Animale Vorbă și tăcere
„Poartă-te cum ți-e portul și vorbește cum ți-e vorba.”Vorbă și tăcere
„Să-ți ții vorba-n gură.”Vorbă și tăcere Înțelepciune și prostie — Să nu vorbești când nu trebuie
„Și minciuna e vorbă, dar vremea descoperă adevărul.”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„Unde e vorba multă, acolo treaba e scurtă.”Vorbă și tăcere Muncă și lene
„Vorba de rău se duce ca glonțul, iar cea de bine abia se aude.”Vorbă și tăcere Natură
„Vorba dulce e ca sarea în bucate.”Vorbă și tăcere Mâncare și băutură
„Vorba dulce mult aduce.”Vorbă și tăcere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică